Da, e ultima zi de vara desi nu s'ar zice. Ploua monoton de cateva ore. E intunecat afara, cerul e gri si am impresia ca vremea asta va continua la nesfarsit. Nici o umbrela colorata nu a indraznit sa infrunte ploaia asta.
Melodiile mele triste ruleaza la nesfarsit, in ton cu ce este afara.Sunt inconjurata numai de oamnei cu dispoziti urate, molesite, sictirite, aiurea. Paradoxal, eu ma simt minunat. Tot ce vreau e sa ies in ploaie si sa ma joc, sa tip sa fug sa rad.
Dar nu singura. Nu, niciodata nu mi'a placut singuratatea desi recunosc uneori am tanjit dupa ea si m'a ajutat enorm.
Asa ca te intreb, de ce nu poti sa fii si tu o data diferit si sa fii langa mine cand nu e nimeni ? Mi'ai spus de nenumarate ori ca ai sa ma ajuti dar au ramas doar lucruri spuse. Vreau doar sa imi intinzi mana, si sa mergi cu mine sa te joci, sa ma aperi de ploaie cand devine prea puternica. De ce iti place sa ma minti ca toti ceilalti? Hai, te rog. Nu ma dezamagi si tu...
El zabmbi cald ca de fiecare data spunandu'i ca nu are timp, i'ar face placere dar nu are timp.
Ce e timpul asta? De ce ii spune ei ca nu are timp? Niciodata nu a avut timp pentru ea si .. E mica, nu poate intelege de unde a aparut timpu asta care ii strica mereu zilele.
E vremea sa lasi la o parte grijile, pentru comfortul nepasarii. Acum hai, vii ?
Acelsi zabet de data asta usor amar aparu pe fata lui si spuse " As merge dar acum e prea tarziu. Ploaia s'a oprit intre timp.."
Al dracului si timpu`asta, nu poate lua si el o pauza?

Resemnare

Asculta mai multe audio Muzica

Se termina fara ca macar sa fi inceput.Un aer obosit de ploaie domina.

Cand ma gandesc ca pentru prima data eram pe cale sa reusesc ; dar acum imi va fi rapit tot. Mi se vor lua toate diminetile tarzii insorite, toate noptile

nebune, dupa-miezile romantice, toate amintirile. Nu vreau sa cred ca a fost doar o fantezie de vara. Ma revolta acest gand. Ma revolta si as vrea sa pot negocia, sa ma asigur ca acest lucru nu e posibil...

Si dupa, dupa ce se vor duce sunt constienta ca voi face un singur lucru : ma voi resemna. Pur si simplu am esuat,insa revoltator este faptul ca o sa'mi accept esecul, renuntand la orice cale de a imbunatati ceva la ceea ce pot face. Este probabil cel mai dureros fel de a pierde: capul plecat, inima plecata si ea, iar mintea soptindu-ti ca totul e fum. ...hm, fumul nu e bun.

Mi'ar placea sa pot spune ca am luptat pana la sfarsit, iar daca, tot am fost invinsa, am mers mai departe, in alta lupta. Pe cand eu defapt m-am resemnat inainte sa pierd, am renuntat la victorie, fara sa fi inceput lupta poate, am inchis ochii si am asteptat regrete, lacrimi.

Acum devine iar monoton, ca anul trecut, ca acum doi ani...toamna.
Dimineti neschimbate, seri pierdute in somn, zile de uitare.

*

Asculta mai multe audio Muzica

Multumesc pentru tine ♥

Stele..

Noapte. Intuneric. Departe de tot, departe de lume. Undeva pe camp . Nu singura, doar cu ele. Nici tantarii si nici firele ascutite de iarba ce ies prin patura si ajung la piele, ce ma inteapa, nu ma mai deranjeaza. Pur si simplu nu mai e nimic. E doar linistea aia binefacatoare, atmosfera de care ai nevoie pentru a te regasi, pentru a fi bine. Si cerul .
Stele.
Luna a disparut. Mai bine asa...le'ar fi luat din stralucire micilor licurici.
"uite uite uite ! ai vazut'o? a cazut. uite acolo, inca una. Repede pune'ti o dorinta." Mi'am pus. Si inca una, inca una si iar alta.
"Gata, gata m'am plictisit de dorinte. Nu mai am, nu mai vreau. Sunt prea multe si nu mai sunt speciale, nu mai sunt la fel de "dorite".
"Proasto! Cum sa nu fie dorintele dorite?"
ite si lasau in urma o daraNu am raspuns. Nu de alta dar mi'a trecut pe moment in gand, o intrebare prosteasca. " Cate dorinte poate indeplini o stea?". Mii de persoane ii spun ei dorintile, dar ea e una. Mi'am dat poate un raspuns stupid " Doar una, doar cea dorita cu adevarat, doar cea mai importanta, doar cea mai necesara...sa fie totusi a mea?"
Si stelele cadeau , cadeau. Unele erau grab lunga, alele alunecau lent, pana dispareau. Aveam impresia ca in curand cerul se va goli.
Cadeau multe. Unde?! Unde se duceau?. Erau incarcate de dorintele tuturor privitorilor, acele dorinte stupide ce le ingreunau. Dispareau...deveneau invizibile si nimeni nu'si mai amintea de ele. Erau lasate singure, alaturi de idealuri tampite. Erau departe si nu se mai intorceau, nici nu ar fi avut motiv. Momentele lor de stralucire s'au terminat, s'au plictisit de perechile acelea minuscule de ochi ce se holbau mereu.

Imi poti spune tu unde se duceau?

Asculta mai multe audio Muzica

[cum ar comenta uni "postare imatura". mda, poate asa'i]

Daca azi...
E doar o poarta deschisa spre ieri
Si-o sa faci ce-ai facut,
Si-o sa stii ce-ai stiut,
Dar, n-o sa mai stii sa speri.
Mai stai pana maine, sa vezi cum e
Mai stai pana maine, poate nu trebuie
Sa vrei ce vrei, poate, ai nevoie de altceva
Si nu uita: stelele care cad... nu pier

Daca azi...
Drumul pe care erai s-a inchis
Poate ca nu era, drumul pe care trebuia
Sa alergi spre vis...
Sau poate ca da, si poate ca maine
Oricum ar fi, ai in fata o zi, mergi spre ea

It's a beautiful morning ♥

Asculta mai multe audio Muzica

~Sunt o multime de oameni pe pamant , dar in final totul se reduce la unul singur

~Stiu ca e ceva frumos in toate defectele mele. O frumusete pe care el m-a ajutat sa o gasesc.

no broken-hearted girl

Asculta mai multe audio Muzica

Esti ce-am crezut ca n-ai fost vreodata si deloc cum am crezut ca ai fi putut sa fi

Desi sunt momente in care te urasc pentru ca nu pot sterge datile in care m-ai ranit
Si mi-ai pus lacrimi pe fata
Desi te urasc
Ma doare sa spun: stiu ca-ti voi fi alaturi la sfarsitul zilei

Stiu ca te iubesc,dar lasa-ma sa-ti spun: nu vreau sa te iubesc in nici un fel,nu,nu
Nu vreau o inima franta
Si nu vreau sa joc rolul fetei cu inima franta

pana acum mi-a fost frica ca tu n-ai sa revii

Tu spui ca ai tot respectul pentru mine dar cateodata simt ca nu ma meriti
Si tot in inima mea esti;Tu esti singurul

Si da,sunt momente in care te urasc

Sfarsit.

Voia sa fie singura. Ii facea rau multimea aceea de oameni zgomotosi si o irita Y. cu silinta lui exagerata de a o prinde intr'un joc care, in dimineata aceea i se parea fara farmec. O oprima privirea lui, pe care o simtea atintita asupra ei, chiar atunci cand era indreptata in alta parte.
Pleca neobservata.
"Sunt rea, sunt nedrepta"adauga din obisnuinta vocea ei intima , fara sa'i poata da insa remuscari. Cuvintele, gandurile treceau prin ea pustii. Se simtea ca un instrument cu coardele rupte, fara rezonanta, fara caldura. Nimic nu raspundea in ea, nici ganduri, nici amintiri.
Cunostea un nume care altadata trezea in ea dureri nervoase, reflexe, de nanlaturat: K. Il spunea acum cu glas tare, din curiozitate, cum ar fi apasat pe o clapa ca sa vada daca raspunde : K, K, K,K. Numele cadea inert, ca o piatra.
Privea in fata imagini care ieri inca i se pareau atroce : el sarutandu'se pasional cu alte fete, etc.
Priveste acum cu ochii deschisi toate aceaste imagini, altadata dureroase, si le gaseste cel mult stupide. Il vede pe K. intr'o camera de hotel, cu Z. sau cu oricare alta, o vede pe ea goala in bratele lui, ii urmareste fara oroare, fara revolta, ii aude rasul, suspinul, si totul trece prin ea cu o indiferenta de moarte.
Era ceva luminos in privirea ei, o expresie de mare odihna,
-Am uitat tot, cu desavarsire tot. Sunt aici, acum o fata fara amintiri, libera-ma auzi?-...libera....

Se intalni din nou cu Y. si intrara intr'o cafenea. Gasira cu greu o masa libera, intr'un colt.
-Ma duc sa cumpar niste reviste, ii spuse lui Y. si se ridica de la masa cu oarecare neliniste.
Era aproape de usa, gata sa iasa cand se auzi strigata. Intoarse capul si se uita cu mirare la mesele din apropiere, dar nu recunoscu pe nimeni. Pe urma abia baga de seama ca cineva ii face semn de mai departe, de langa fereastra.
-Tu esti, K. ?
Era singur la masa si avea in fata lui cateva ziare si reviste, pe care le citise probabil pana atunci.
-Imi dai voie? spuse ea, rasfoindu'le in graba. Ramasese in picioare in fata lui K, putin aplecata deasupra mesei si in cateva clipe parcurse cu ochii tot acel varf de ziare.
-Cauti ceva? intreba el.
-Nu.Nimic precis.Voiam sa stiu daca s-a intamplat ceva in lume. Dar vad ca nu s-a intamplat nimic. Intradevar nimic...
Abia atunci ridica privirea spre K. Purta la mana o bratara albastra, pe care nu o mai vazuse .
-De unde vii? Esti de mult aici? Mi-a spus cineva ca te'a vazut, dar nu'mi venea sa cred. Eu am fost tot timpul aici. Mai raman. Nu stiu cat mai raman. Nu vrei sa stai? De cand nu ne'am vazut? Unde ai disparut?intreaba el.
Vorebea ca de obicei, cu o multime de intrebari scurte, pe care le aruncat neglijent, fara sa astepte raspuns. Ea era mereu in picioare in fata lui si il privea cum rade, cum gesticuleaza, cum vorbeste.
El se opri deodata din vorba si deveni neasteptat de atent.
-Ce e cu tine? De ce taci? De ce ma privesti asa? S-a intamplat ceva cu tine. Esti foarte schimbata. Nu stiu cum, dar schimbata. Poate pentru ca esti atat de neagra. Poate pentru ca porti hainele astea...
-Da, K. Poate.
Pleaca de acolo fara sa'i puna nici o intrebare. Ar fi vrut sa gaseasca un cuvat prietenos pentru el, dar nu gasi nimic.
-Ai o bratara frumoasa, ii spuse la despartire.
Y. o astepta la masa lor din colt, gata de plecare.
-Cine e baiatul brunet, care te-a oprit? intreba el fara mare curiozitate.
Ea se gandi o clipa si pe urma raspunse scurt :
-Un baiat din oras. Un ....
Avea impresia ca mai mult nu are ce sa spuna despre K.
Simte un fel de exaltare copilaroasa.Nu stie exact ce ar vrea sa faca. Sunt in ea puteri pe care nu le cunostea, sunt eleanuri care se desteapta dintr-un somn lung.
-Y, tu crezi ca o intamplare poate sa salveze un om? Poate sa schimbe o viata?
-Draga mea, cred ca viata noastra e plina de obiceiuri proaste, de manii si de ideii fixe.Anumite intamplari ne scot din ele. Pe urma, totul este sa nu ne lasam invinsi din nou.
-Nu. Niciodata.
Jura cu prea multa aprindere, cu cun accent exagerat.

Se corecta singura in gand, repetand acelasi cuvinte, mai calm, mai decis :niciodata, niciodata.

N-ai cum.

N-ai cum sa te prefaci ca nu exist.
N-ai cum sa te joci cu viata mea.
N-ai cum sa nu asculti si sa nu-mi vorbesti o zi intreaga.
N-ai cum sa spui ca vii si sa nu mai vii niciodata.

Asa ca n-ai cum sa ma ranesti.
Dar ai putea, in schimb, sa ma iubesti ...


Asculta mai multe audio Muzica

E frumoasa.

Ghemuita in fotoliu, pierduta in cartea pe care poate nici nu o citea, parea ca asteapta, cheama.
- Esti obosita?
Era altceva decat oboseala. Era un fel de predare. Totul in ea se indrepta spre noapte. Cand se stingeau luminile, cand i se spunea noapte buna, ochii ei se deschideau.
-Nu mai stam? E asa de tarziu?
Urca scara rezemata de bratul lui Paul. Uneori isi culca pe umarul lui drept capul. Nu era un gest de tandrete; era un gest de incredere, de asteptare.
Se misca incet, ingandurata, totdeauna tacuta. Avea atunci o expresie grava, atenta, nu visatoare, dar intoarsa totusi spre gandurile ei.
-Esti frumoasa, Nora.
Nu raspunse decat dupa ce se gandi. Primea cu seriozitate lucrurile pe care i le spunea el.
-Esti frumoasa. Este un acord intre tine si tine, si acest acord se numeste frumusete.
Ea era la oglinda si isi pieptana parul, cazut pe umeri. Se opri cu pieptenele in mana si se intoarse spre Paul. Era linistita.
-Ma tem ca am sa plang.
- De ce?
- Fiindca imi spui un lucru care era un secret al meu. Un lucru pe care am sperat totdeaunda, cu putina teama, ca'l va intelege cineva.
Avea ochii in lacrimi.
Nimic nu era crispat in imbratisarea ei. In clipele cele mai intense, avea ochii deschisi, cu o privire adanca, atenta, ca si cum ar fi ascultat.
Ramanea pe urma multa vreme cu capul pe bratul lui drept, intr'o tacere fara sfarsit.

Asculta mai multe audio Muzica

I love this song ♥

Plangea de indignare, se plimba agitata prin casa, isi frangea mainile.
El vorbi , mereu calm.
-Poate ca ai dreptate Adriana. Sigur ca ai dreptate. El a mintit, fiindca asa minte el de obicei. Ei si? Se schimba cu asta ceva? Am eu nevoie de investigatii? Ai tu nevoie de scuze? Tu nu intelegi ca din momentul in care intamplarea asta a fost cu putinita tot restul nu ma mai intereseaza? Ca te'ai dus tu la el sau ca a venit el la tine, ca te'a iubit el sa ca l'ai iubit tu, ca v'ati sarutat sau ca nu v'ati sarutat, crede'ma, toate astea mie imi sunt tot una. Eu nu sunt procuror. Altfel ti'as spune ca indignarea ta e cel putin intarziata.
Adriana plangea zguduita, intelegand ca totul era pierdut. El o imbratisa prieteneste si ii sterse lacrimile ca unui copil.
-Gata?

-Gata....

Asculta mai multe audio Muzica

- Mi'e indiferent unde, dragul meu. Undeva unde sa fiu singura cu tine, cateva zile. Pe urma, oricum ai sa ma lasi.
- De ce?
- Pentru ca nu ma iubesti.
El nu raspunse nici da, nici nu - si de altfel ea parea ca nici nu asteapta un raspuns.
Era pe atunci gata oricand sa'l primeasca sau sa vina la el, sa accepte o chemare sau un refuz.
- Tu nu intrebi niciodata nimic ?
- Pentru ca nu as avea, puiule, decat o singura intrebare de pus -"de ce nu ma iubesti?"- si pe asta , vezi, nu vreau s'o pun.
Cum dintr-o iubire, inceputa asa de usor, avea sa ajunga la aceasta suferinta era pentru el inexplicabil

Plange.

Se lasa usor si tremurand jos. Cazu. A cazut in genunchi'i goi si grei. Vrea. Are nevoie sa'l stranga tare, sa'l stranga apasat in bratele'i moi si albe.
Nu e. nu are pe cine imbratisa.
Printr'un gest absurd isi acopera cu palmele reci fata umeda si atat de diforma cu acei ochii rosii umflati. Se ghemuieste. Un fior rece ii trece pe sirea spinari si o durere ingrozitoare de cap incepe.
Plange suspinand, primind lacrimile sarate, amare si calde ca pe un dulce sfarsit de poveste. Moleseste si nu se poate calma. Nici nu poate rosti vreun cuvant, nici nu poate tipa.
Gol.
Atat a mai ramas. Un gol imens in sufletul ei care se umple usor, usor...Se umple cu ultimele ei lacrimi de copil.

El simtea o veche durere redesteptata, aproape de inima. Cand Nora il intreba daca mai vrea sa plece, nu stiu ca sa-i raspunda. Ar fi putut ramane, ar fi putut pleca, toate erau pentru el la fel. "Asadar, trebuie sa luam totul de la inceput" isi spunea Nora. Avea in fata ei acelasi om descurajat, cu aceeasi privire cetoasa, cu aceeasi ridicare indiferenta din umeri. "Daca cel putin mi'ar spune ce s'a intamplat.Daca cel putin as putea intelege" Il simtea pierdut, fugit de langa ea. Inca o data fugit de langa ea. Si nu mai gasea in ea destula putere ca sa'l opreasca. "E timpul sa renunti Nora, omul asta nu se mai intoarce." Se gandea sa'i spuna: "E destul, Paul. E destul si e inutil.Vrei sa pleci?Pleaca. Am obosit.Afla ca mi se poate si mie intampla un asemenea lucru" sa obosesc." Pe urma se gandi, nu stia de ce la tot ce a fost. O Nora cuminte, rabdatoare incerca sa prinda din nou curaj. Isi promitea sa astepte, sa reziste, sa nu cedeze inca. Umblau de aproape doua ore, fara sa fi schimbat in tot acest timp un singur cuvant. "Nu'ti fie frica Paul, n'am sa intreb nimic : esti liber sa'ti pastrezi secretele tale."ar fi vrut Nora sa'i spuna, dar se temea ca dupa primul cuvant rostit, tacerea va deveni intre ei si mai grea. Mergea intr-adins inainte, ca sa nu;i dea impresia ca'l pandeste. De cateva ori il auziseoprindu'se pe loc,dar ea continua sa mearga mai departe, desi simtea ca in oprirea lui e o ezitare, un gand de a fugi.Nu-l mai auzea venind in urma ei si totusi nu indraznea sa se uite in spate. "Poate ca de data asta chiar a plecat".Isi spunea ca mai e timp sa'l strige, ca mai e timp sa'l intoarca. Isi spunea ca lasa in urma ei un om ranit, un om cazut, un om care are nevoie de ajutorul ei chiar daca nu'l cere, chiar daca nu'l vrea. Totusi continua sa mearga, privind mereu inainte, ca si cum i'ar fi fost indiferent daca el mai vine sau nu.
"Te porti ca o femeie jignita. Incepi sa'l iubesti daca incepi sa ai orgoliu."
....................
"Daca vine sa vina singur.E randu lui sa aleaga".
El venea fara alegere. Venea din oboseala, din indiferenta. Venea pentru ca apucase sa vina.
.....................
-Esti o fata viteaza, Nora. Iti multumesc.
-Pentru ce?
-Pentru curajul tau. Daca as putea sa iubesc, te'as iubi.
-Eu nu iti cer asta, Paul. Iti cer sa fii mai putin nefericit. Mi-e de ajuns.
-Cred ca iti pierzi vremea cu mine.
-Totusi, ieri cand am plecat de aici erai un om vindecat.
-Credeam ca sunt.Dar e de ajuns sa'mi iasa in cale o umbra, pentru ca totul sa cada la pamant.

-Sunt oare amintiri asa de greu de uitat?

-Nici macar nu stiu daca sunt amintiri. E o groaznica oboseala. E o sila imensa. E un dezgust adanc.