Dialog.

"Parca ieri n-aveai ochii asa frumosi...

Ma saruta incet pe obraz, zambeste.

- Ce mai faci?
- Bine... Tu?
- La fel...

Tacere. Nici unul din noi nu zice nimic.Din cand in cand, ne pregatim sa deschidem gura, sa zicem ceva, dar ne oprim inainte de a elibera vreun sunet. Linistea asta e sacaitoare rau! 

La un moment dat...

- Chiar nu avem nimic de zis?
- Ce am putea sa zicem? Totul e perfect.
- Maturizeaza-te!
- Sunt matura! Fata asta de copil e doar o masca...
- Mastile au tendinta de a acapara.
- Pe mine nu!
- Esti invincibila?
- Da...
- E clar, dormi. Somnul ratiunii naste monstrii, stii?
- Vrei sa ma vezi plangand zilnic?
- Ar fi de preferat, macar ar fi ceva sincer, nu minciuni.
- Bine, de maine o sa plang...
- Iar eu o sa fiu aici sa-ti sterg lacrimile... Ai uitat ca eu mereu inteleg? Nu te mai ascunde de mine.
- ...
- Nu poti sa te ascunzi toata viata!
- Pot macar sa incerc.
- Nu, nu poti sa incerci! Esti o proasta daca incerci!
- Multumesc! ( E vizibil suparata. )
- Nu ma intereseaza daca esti jignita! Dimpotriva, asta imi demonstreaza ca am dreptate.
- Pentru asta ai venit aici? Sa ma jignesti?
- Da...
- Nu trebuia sa ne certam...
- Nu ne certam, doar discutam. Vezi, asta iti arata ca nu e totul perfect!
- Bine ca ai tu mereu dreptate...
- Nu am mereu dreptate, dar am dreptul sa fiu deranjat.
- Si ce anume te deranjeaza?
- Ca te complaci.
- Asta e problema mea.
- E si a mea, de cand am devenit parte din viata ta.
- Cine a zis ca esti parte din viata mea?
- ...

 

El.Copil batran sau nu, are pretentia la si cere cu inversunare maturitate.

Parca ieri n-aveai ochii asa frumosi...
Dar tot ochi de copil sunt."

(she)'s The one

 

  Asculta  mai multe  audio   diverse

Se spune ca exista o femeie in viata fiecarui barbat, una care poate nu exista, o femeie care nu are nume, ce formeaza si modeleaza barbatul respectiv.

- Buna!
- Buna!
- Cum te cheama?
- Alex... Pe tine?
- Nu conteaza...
- Cum adica nu conteaza?
- Nu am nume, n-am adresa, nu trebuie sa-mi stii numarul... Stii tu!
- Mmm, nu, nu prea stiu la ce te referi...
- O sa afli peste cativa ani.
- Pai, daca tot m-ai abordat, pot sa te ajut cu ceva?
- Da, hai sa ne plimbam...
- Nu e cam tarziu?
- Si? Trebuie sa pleci?
- Nu, dar...
- Hai, ia-ma de mana... O sa ne plimbam pe pasarela aia inalta de acolo.
- Ieri nu era acolo! Cand s-a construit?
- Acum cateva secunde, inainte sa intorci tu capul...
- Nu inteleg...
- O sa intelegi.
- Despre ce vrei sa vorbim?
- Nu trebuie sa vorbim... Doar fumam si ne uitam unul la altul.
- Dar eu nu fumez...
- O sa fumezi.
- Si chiar n-o sa ne spunem nimic?
- Nu, n-o sa ne spunem nimic. Trebuie sa te obisnuiesti. O sa te intalnesti cu multe femei de la care o sa astepti raspunsuri, fara sa le primesti.
- Poate par putin deplasat, e prima oara cand te vad, dar... Te superi daca te mangai?
- De ce vrei sa faci asta?
- Imi placi. Parul tau ondulat e uimitor, nu am mai vazut niciodata asa ceva. Si ai tenul fin, si trasaturi de copil. Da, o sa sune cliseic, dar esti una dintre cele mai frumoase femei pe care le-am vazut.
- Mmm... Multumesc. Sper ca o sa ma tii minte la fel de frumoasa si peste multi ani.
- Si eu sper... Nu vreau sa te uit.
- Copile, te indragostesti prea repede!
- Dar nu m-am indragostit...
- ...
- Ba da, m-am indragostit...
- Te cunosc.
- Si chiar nu ai de gand sa-mi spui cum te cheama?
- O sa afli mai tarziu. Acum taci... Fa liniste... Trebuie sa dispar.
- De ce?
- E tarziu. Nu te speria. O sa fiu mereu aici, trebuie doar sa ma strigi...
- Bine... Dar pot sa...

Plecase deja...

Am vazut-o o singura data, dar mi-a ramas in cap ca un tatuaj pe brat. Recunosc, semipermanent, caci am cam uitat-o in ultimul timp. Dar mi-am adus aminte de ea, ea este femeia ce m-a invatat sa fiu asa cum ma vezi tu acum.
Am incredere in ea.Am incredere ca n-a fost un vis... Si, chiar daca a fost, am inteles din el ca asta trebuie sa fac si eu pentru altele, sa le ghidez in viata. Asa ca, daca nu ai incredere in faptul ca Ea exista, ai incredere in mine ca te voi ghida in directia buna.

Viata cu louie

-desenele copilariei mele ♥-

" sa stai singur intr-e patru pereti s-astepti minuni
  sa asculti de altii si sa crezi in minciuni
  sa renunti si sa-ti bagi p**a in ele promisiuni

  sa te uiti atent la tine si sa nu te observi

  sa-ti aprinzi tigara si sa zici co sa te lasi de maine
  sa ai nevoie de un sfat si de-o vorba buna
  dar sa nu gasesti pe nimeni in stare sa le spuna
  sa te uiti la poze si sa ti-amintesti de cum erai

  sau sa stai plouat intr-o zi frumoasa de mai

  sa fii tradat de femeie fara nici un rost
  si sa realizezi dupa-aia cat de prost ai fost 

  aveam in fata orizontul conturat de viziuni
  crezand in vorbe sinceritate si promisiuni

  sunt in plina cadere imun la orice parere
  nu-mi doresc decat tacere intr-e fete efemere

  mi-am permis sa aberez deschis drastic
  si stii de ce pana si inima mea e de plastïc...  " 

-iarasi luni-

Amintire

Au trecut doi-trei ani de atunci . Poate pare putin, dar eu am impresia ca e mult mai mult decat atat.
Mi-am imaginat ce frumos ar fi , daca ne'am intalni ca inainte, la o plimbare de cateva ore unde sa vorbim tot ce am facut pana acum [cum aveam obiceiul ]; sau mai bine la o ciocolata calda. Da, mi'am imaginat ...

Ah, trecuse atat demult timp de cand acel chip luminos nu'mi mai vorbise. Azi eram doar noi, in acea cofetarie pe care o considerasem candva  'a noastra'. As fi vrut desigur sa te intreb atat de multe lucruri, caci auzisem ca acum ai 'anturaj', ca fumezi si alte din astea. Eu stiam ca nu esti genul care sa se lase asa usor influentat . Mai umita am fost deoarece ti'ai incalcat principiile. Oricum, intrebarile nu isi aveau sensul, intrucat trebuia sa paream doua persoane mature, care nu cunosc resentimente , care nu si'au gresit vreodata una alteia. Desigur, matur ar fi fost din partea noastra sa recunoastem ca suntem 'imature', ca avem idee de ceea ce inseamna resentimente, si poate cel mai important , sa recunoastem ca ne'am gresit de multe ori una alteia, dar ca stim sa uitam.
Aveam amandoua in fata cate un ecler alb, pe care noi il savuram intr-un fel diferit. Acum insa, mie sincer mi s'a parut nereusit, era amar, fapt datorat poate si prezentei tale.
Te opresti brusc si ma intrebi : - Ce s'a intamplat cat eu nu am fost aici ?
Ce iti puteam spune oare?. Erai ratioanala inainte, dar acum nu stiam cum sa te fac sa intelegi ca in trei ani de zile, anumite lucruri se intampla, se schimba. Am zambit spunandu'ti ca totul e la fel, insa cea mai mare schimbare din acei ani, se vedea acum, in noi. Eram altfel in primul rand una fata de alta, dar nu mi'as fi dorit sa observ atat de repede. Lucrurile care candva ne uneau, se pierdusera intr-un timp prea indepartat pentru a-l recupera.
La inceput poate am avut o oarecare initiativa de a'ti cere ca totul sa revina la normal, dar acum realizez cat de absurda as fi putut fi; a fost vreodata ceva normal intre noi?
Nu iti reprosez ceva, nu intelege gresit, regret doar ca s-a terminat, iar in cazul in care as fi stiut ca tie iti este mai bine, aceste regrete nu isi mai aveau loc.Nu imi cere sa fiu fericita, pentru ca tu ai pierdut tot ceea ce ai iubit vreodata si singuri care s'au putut numi prieteni; nici nu ma amagi spunand ca vei invata din nou sa iubesti, caci stim amandoua ca asta nu se va mai intampla prea curand. Imi era dor, asta iti recunosc, imi era dor de noi la aceeasi masa, privind ciudat orice persoana din zona, razand zgomotos si facand glume la care, sincer iti spun, de una singura nu as rade. De aceea poate, iti datorez un zambest larg pentru o zi amara, care va ramane insa in mintea mea si in sufletul copilei ce erai candva.

*pentru tot ce a fost si tot ce nu va mai fi

ps: probabil vei fi surprinsa ca am scris dupa atata timp despre tine, despre noi; vreau doar sa stii ca daca nu ai fi insemnat cat ai insemnat aceasta postare nu ar mai fi existat acum si sper sa intelegi exact ceea ce am vrut sa spun, draga mea L.

 
Nelly Featuring Tim McGraw - Over and over again
  Asculta  mai multe  audio   diverse

raspuns- L.

' Dear Claire,

"What" and "if" are two words as non-threatening as words can be, but put them together side-by-side and they have the power to haunt you for the rest of your life. What if? What if? What if?

I don’t know how your story ended, but if what you felt then was true love, then it’s never too late; if it was true then… why wouldn’t it be true now? You need only the courage to follow you heart.

I don’t know what a love like Juliet’s feels like; a love to leave loved ones for, a love to cross oceans for, but I’d like to believe if I ever were to feel it, that I’d have to courage to seise it.

And Claire if you didn’t, I hope one day that you will.

All my love,

Juliet '

-Letters to Juliet-

* pentru cei ce cred in magia filmelor