Dialog.

"Parca ieri n-aveai ochii asa frumosi...

Ma saruta incet pe obraz, zambeste.

- Ce mai faci?
- Bine... Tu?
- La fel...

Tacere. Nici unul din noi nu zice nimic.Din cand in cand, ne pregatim sa deschidem gura, sa zicem ceva, dar ne oprim inainte de a elibera vreun sunet. Linistea asta e sacaitoare rau! 

La un moment dat...

- Chiar nu avem nimic de zis?
- Ce am putea sa zicem? Totul e perfect.
- Maturizeaza-te!
- Sunt matura! Fata asta de copil e doar o masca...
- Mastile au tendinta de a acapara.
- Pe mine nu!
- Esti invincibila?
- Da...
- E clar, dormi. Somnul ratiunii naste monstrii, stii?
- Vrei sa ma vezi plangand zilnic?
- Ar fi de preferat, macar ar fi ceva sincer, nu minciuni.
- Bine, de maine o sa plang...
- Iar eu o sa fiu aici sa-ti sterg lacrimile... Ai uitat ca eu mereu inteleg? Nu te mai ascunde de mine.
- ...
- Nu poti sa te ascunzi toata viata!
- Pot macar sa incerc.
- Nu, nu poti sa incerci! Esti o proasta daca incerci!
- Multumesc! ( E vizibil suparata. )
- Nu ma intereseaza daca esti jignita! Dimpotriva, asta imi demonstreaza ca am dreptate.
- Pentru asta ai venit aici? Sa ma jignesti?
- Da...
- Nu trebuia sa ne certam...
- Nu ne certam, doar discutam. Vezi, asta iti arata ca nu e totul perfect!
- Bine ca ai tu mereu dreptate...
- Nu am mereu dreptate, dar am dreptul sa fiu deranjat.
- Si ce anume te deranjeaza?
- Ca te complaci.
- Asta e problema mea.
- E si a mea, de cand am devenit parte din viata ta.
- Cine a zis ca esti parte din viata mea?
- ...

 

El.Copil batran sau nu, are pretentia la si cere cu inversunare maturitate.

Parca ieri n-aveai ochii asa frumosi...
Dar tot ochi de copil sunt."