Mi-am imaginat ce frumos ar fi , daca ne'am intalni ca inainte, la o plimbare de cateva ore unde sa vorbim tot ce am facut pana acum [cum aveam obiceiul ]; sau mai bine la o ciocolata calda. Da, mi'am imaginat ...
Ah, trecuse atat demult timp de cand acel chip luminos nu'mi mai vorbise. Azi eram doar noi, in acea cofetarie pe care o considerasem candva 'a noastra'. As fi vrut desigur sa te intreb atat de multe lucruri, caci auzisem ca acum ai 'anturaj', ca fumezi si alte din astea. Eu stiam ca nu esti genul care sa se lase asa usor influentat . Mai umita am fost deoarece ti'ai incalcat principiile. Oricum, intrebarile nu isi aveau sensul, intrucat trebuia sa paream doua persoane mature, care nu cunosc resentimente , care nu si'au gresit vreodata una alteia. Desigur, matur ar fi fost din partea noastra sa recunoastem ca suntem 'imature', ca avem idee de ceea ce inseamna resentimente, si poate cel mai important , sa recunoastem ca ne'am gresit de multe ori una alteia, dar ca stim sa uitam.
Aveam amandoua in fata cate un ecler alb, pe care noi il savuram intr-un fel diferit. Acum insa, mie sincer mi s'a parut nereusit, era amar, fapt datorat poate si prezentei tale.
Te opresti brusc si ma intrebi : - Ce s'a intamplat cat eu nu am fost aici ?
Ce iti puteam spune oare?. Erai ratioanala inainte, dar acum nu stiam cum sa te fac sa intelegi ca in trei ani de zile, anumite lucruri se intampla, se schimba. Am zambit spunandu'ti ca totul e la fel, insa cea mai mare schimbare din acei ani, se vedea acum, in noi. Eram altfel in primul rand una fata de alta, dar nu mi'as fi dorit sa observ atat de repede. Lucrurile care candva ne uneau, se pierdusera intr-un timp prea indepartat pentru a-l recupera.
La inceput poate am avut o oarecare initiativa de a'ti cere ca totul sa revina la normal, dar acum realizez cat de absurda as fi putut fi; a fost vreodata ceva normal intre noi?
Nu iti reprosez ceva, nu intelege gresit, regret doar ca s-a terminat, iar in cazul in care as fi stiut ca tie iti este mai bine, aceste regrete nu isi mai aveau loc.Nu imi cere sa fiu fericita, pentru ca tu ai pierdut tot ceea ce ai iubit vreodata si singuri care s'au putut numi prieteni; nici nu ma amagi spunand ca vei invata din nou sa iubesti, caci stim amandoua ca asta nu se va mai intampla prea curand. Imi era dor, asta iti recunosc, imi era dor de noi la aceeasi masa, privind ciudat orice persoana din zona, razand zgomotos si facand glume la care, sincer iti spun, de una singura nu as rade. De aceea poate, iti datorez un zambest larg pentru o zi amara, care va ramane insa in mintea mea si in sufletul copilei ce erai candva.
*pentru tot ce a fost si tot ce nu va mai fi
ps: probabil vei fi surprinsa ca am scris dupa atata timp despre tine, despre noi; vreau doar sa stii ca daca nu ai fi insemnat cat ai insemnat aceasta postare nu ar mai fi existat acum si sper sa intelegi exact ceea ce am vrut sa spun, draga mea L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu