El vorbi , mereu calm.
-Poate ca ai dreptate Adriana. Sigur ca ai dreptate. El a mintit, fiindca asa minte el de obicei. Ei si? Se schimba cu asta ceva? Am eu nevoie de investigatii? Ai tu nevoie de scuze? Tu nu intelegi ca din momentul in care intamplarea asta a fost cu putinita tot restul nu ma mai intereseaza? Ca te'ai dus tu la el sau ca a venit el la tine, ca te'a iubit el sa ca l'ai iubit tu, ca v'ati sarutat sau ca nu v'ati sarutat, crede'ma, toate astea mie imi sunt tot una. Eu nu sunt procuror. Altfel ti'as spune ca indignarea ta e cel putin intarziata.
Adriana plangea zguduita, intelegand ca totul era pierdut. El o imbratisa prieteneste si ii sterse lacrimile ca unui copil.
-Gata?
-Gata....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu