Cand ma gandesc ca pentru prima data eram pe cale sa reusesc ; dar acum imi va fi rapit tot. Mi se vor lua toate diminetile tarzii insorite, toate noptile
nebune, dupa-miezile romantice,
toate amintirile. Nu vreau sa cred ca a fost doar o fantezie de vara. Ma revolta acest gand. Ma revolta si as vrea sa pot negocia, sa ma asigur ca acest lucru nu e posibil...Si dupa, dupa ce se vor duce sunt constienta ca voi face un singur lucru : ma voi resemna. Pur si simplu am esuat,insa revoltator este faptul ca o sa'mi accept esecul, renuntand la orice cale de a imbunatati ceva la ceea ce pot face. Este probabil cel mai dureros fel de a pierde: capul plecat, inima plecata si ea, iar mintea soptindu-ti ca totul e fum. ...hm, fumul nu e bun.
Mi'ar placea sa pot spune ca am luptat pana la sfarsit, iar daca, tot am fost invinsa, am mers mai departe, in alta lupta. Pe cand eu defapt m-am resemnat inainte sa pierd, am renuntat la victorie, fara sa fi inceput lupta poate, am inchis ochii si am asteptat regrete, lacrimi.Acum devine iar monoton, ca anul trecut, ca acum doi ani...toamna.
Dimineti neschimbate, seri pierdute in somn, zile de uitare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu