"Stii cum sunt studentii astia? formidabili. Eu stateam la bar de-o ora si o fata statea tot de atata timp; intre timp mai venisera si plecasera baieti, care vorbisera cu ea si ii spusesera ca o iubesc, ea le raspunsese la toti ca-i iubeste; am intrebat-o de ce le-a spus asta si ea mi-a raspuns:- Pentru ca: 1. Iubesc viata! 2. Ma iubesc pe mine! Si prin urmare trebuie sa iubesc baietii, altfel nu as putea fi fericita, nici eu nici oricare alta fata care iubeste una din doua.
- Da, dar altele sunt egoiste si iubesc numai unul si sunt fericite!
- Acelea nu sunt fete, sunt niste falsuri! Nu trebuie sa fii fericita facand pe altii nefericiti. Trebuie sa fii fericita tu si odata cu tine toata lumea. Eu asa cred! Ai vazut cum au plecat baietii aceia de aici, erau in stare de orice. ( Vorbea de barbosii carora le spusese ca-i iubeste. ) Daca m-as fi purtat indiferent, nu ar fi plecat unul vesel, ar fi fost niste oameni morti! O, nu, viata e prea trista si grea ca sa o mai ingreunam si noi care suntem chemate sa o infrumusetam. Am fi niste asasine.
Auzi, mai, auzi tu, nu idee nascocita de mintea mea, nu, idee spusa de o fata. Cine, Doamne, cine o fi nascut-o pe fata aia, cine, cine! Sa-i dea fericire si viata eterna, iar eu il voi stima in veci si ma voi inchina lui ca dumnezeului. Mai, ma crezi ca in clipa aceea am crezut ca mor, ca ma dezintegrez, cand o fata a fost in stare sa enunte atat de limpede ceva, ce eu ma chinui sa spun de atata timp. Sa ma ia dracu' de nu am innebunit de tot de cand am auzit-o pe fata aia."
- C. Bursaci - "Prima carte, ultima carte"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu